Salut, eu sunt Dan.
De-a  lungul carierei mele  am verificat peste 4000 de masini. La momentul la care scriu postarea asta sunt aproximativ 4254 de masini. In 8 ani. Calcule sunt cam inutile pentru ca am avut zile cu 14 masini sau zile cu 40 de masini (cu echipa) dar si zile cu 0 masini.

E mult de munca. Jobul acesta nu este de 8 ore pe zi, in ultimii 2 ani as spune cam o medie de 11 ore pe zi.  Dar am avut zile si cu 14 ore. Si in primii ani am avut luni cu cate o masina pe luna. 
Si prin verificare inteleg ca m-am uitat la acte, am evaluat vanzatorului, am condus aceste masini, m-am bagat pe sub ele, am facut rapoarte pentru clientii mei, am cautat coduri de erori, am cautat preturi pentru piese de schimb, m-am gandit daca masinile sunt potrivite sau nu, cand nu am stiut ceva am cautat informatii, am sunat oameni si mi-am dat interesul astfel incat clientii mei sa castige, indiferent daca voi castiga si eu sau nu.

Ce ma face asta?
Nu stiu exact. Specialist sau expert, sau pur si simplu un om muncitor care si-a vazut de treaba lui si nu este prost. Cand iti vezi de treaba ta, pui pasiune in ce faci, esti mandru de munca ta, tii la oameni, esti integru, iti aloci cel putin 1 ora pe zi ca sa te dezvolti si nu esti prost este IMPOSIBIL sa nu devii foarte bun in ce faci.
10.000 de ore – cam dupa cifra asta esti considerat  expert in domeniul tau.  10.000 de ore in care faci acelasi lucru, cu perspective diferite, vezi problematici diferite, oameni diferiti, situatii diferite. Cred ca am trecut acum vreo 2-3 ani de astea 10.000 de ore.

Sunt pasionat de oameni.
Incerc ca prin munca mea sa inspir pe altii, sa dau speranta. Sa vada oamenii ca in tara asta in care toti fura, toti fac nu stiu ce… ei bine e unu care nu face. Poate sunt mai multi si nimeni nu stie de ei. Si nici nu tace despre asta.

Empatizez cu oamenii care au muncit si au strans si ei banutii cu greu, sau usor. Nu conteaza. Ei isi pun increderea in mine si depind de mine. As vrea sa le mearga bine. Cand un client de-al meu isi cumpara o masina mai buna ca a mea ( se inampla des) eu ma bucur.

Sunt pasionat de competenta.
M-am saturat de mentalitatea romaneasca “merge oricum” “timpul trece leafa merge”. Si in business-ul meu investesc sa invat, sa fiu mai bun, sa ma documentez.  Estimez ca am investit cel putin o ora pe zi sa invat.
Sunt extrem de mandru de munca mea. De mizeria de pe hainele mele cand ma bag pe sub o masina sau alta ca sa vad nu stiu ce surubel.
Sunt mandru (nu mandru si prost), port munca asta a mea ca pe o haina scumpa.
Si daca stiu ca nu pot face o treaba buna refuz clientii. Nu vreau sa fac treburi pe jumatate. Nu vreau si gata!

Sunt pasionat de dreptate. 
Nu pot sa suport nedreptatea. Uneori reactionez neasteptat. Asa am fost toata viata. M-am batut cu hoti prin troleibuze si tramvaie in facultate. Si nici macar nu furau de la mine. Eu sunt ala care “face ceva”.
In fond- asa a inceput masinapotrivita.

Sunt pasionat de integritate
Asta nu ma face prost. Integritatea e scumpa, m-a costat mult.  Insa port urmele ei pe mine, le port cu mandrie, cu bucurie imi amintesc de durerea aceea.
Nu imi e frica, stau drept pentru ceva in ce cred.
Nu imi e rusine, imi bag nasul unde fierbe oala clientilor mei si nu numai. 

Si sunt credincios. Printre aia mai de jos. Printre aia cu dubii, printre aia cu indoieli.  Cu haine murdare. Dar sunt multumitor lui Dumnezeu pentru tot.

Daca nu eu, atunci cine?
Daca nu acum (si prin acum inteleg si trecutul) atunci cand?